În vremi, a căror faimă o "pizmuim" acum
Eminescu, Bacovia, Goga...Labiș...
Poeți de geniu "în cer locuitori",
Izvodeau stih măiastru și-n ritmul strofelor
Scânteietoare versuri meșteșugit lucrate...
În grai ales simțirea și-adâncul gândului,
Talentu-i fără margini, poemele lor toate
Îi umileau pe toți contemporanii lor,
Căci drept penel ei vântul și norii i-au avut
Pe cărturarii vremii pe toți i-au întrecut.
Și, frumuseți gingașe, ei le-au cântat pe fete,
Poeme ce te-ncâtă-n culori strălucitoare.
Poeți iubitori de libertate, locuitori în cer
În gândul nostru tot timpul au venit
Oaspeți aleși avut-am, mereu....
Să nu-i credeți vreodată înghițiți cumva-n uitare,
Talent sublim și geniu sunt mereu nepieritoare.
Ei de fluturau penelul, ploaia-n freamăt
Și vânt vijelios iscau îndată.
Și zeii, și deavolii se-nchinau la a lor versuri,
Poeți iubitori de libertate.
Prin rar talent cum n-a fost vreodată
Pe toți confrații i-au umbrit cu geniu
Și minunata operă lăsată
Ne-ntrecută-n veac la fel se arată.
De lună sunt scăldați în raze clare,
Parcă-i auzi și-acum înălțând sublima cântare...
de Emil Judea