poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-22 | |
Veghea odată-un înger, la porțile din cer
Având ea însă-n suflet, o gaură de ger Rece ca și privirea-i spre solul înghețat Ce și-a tăiat calea în țărmul blestemat. Și a zărit de-ndată demonul de la poartă Păzind intrarea-n iad, lacul de apă moartă Lumina adânc pătrunse în oceanul de umbre Priviri li se uniră arzând fără oprire. Înger să iubească demon, imposibil interzis Dar și soarele-n amiază ca iubirea s-a aprins Edenul și-a sa lumină sunt acum coroan' de gheață Iadul demonilor negri e un curcubeu de smoală. Fata îl privește ziua după un nor de cristal El o urmărește noaptea din deșertul cel amar Gândurați, privind spre cer, așteaptă o stea să cadă Sfera rece le zâmbește, vânătorul și-a sa pradă. Dar între cei doi iubiți sta pământul mult uitat Pierzând într-o zi nădejdea fata spre lună-a strigat "Te implor astru al nopții lasă pe pământ o pată Să umbrească de-ochii lumii pe mine si ființa dragă." Luna auzind acestea apăru pe cer semeață Cu frânturi de umbre stinse făuri un nor de ceață Demonul știa prea bine ce gândește a sa iubită Viața este numai una, o trăiești într-o clipită. Fata coborî din rai pe o rază de cer sfânt Demonul pluti ca fumul din înghețatul pământ Totul e în neclintire, în natură, aer, sol Uni-se-vor două suflete-n tărâmul muritor? Și în liniștea morbidă ce căzuse în cuprins Dintre ceruri fulgii cad pe pământul alb si nins Printre neaua răsfirată două suflete zăresc Unui demonul cel negru, altul îngerul ceresc. Se privesc cei doi iubiți, încordați, în așteptare Fata printre zeci de lacrimi îi vorbi cu-ndurerare "Te iubesc precum lumina ce mie îmi dă suflare Precum zeul cel puternic ce dă viață și iertare. Dar tu știi ,sub legea lumii făurită de stăpăn Nu putem să arătăm dragostea în chip păgân Căci eu m-am născut din ceruri iară tu din neguri vaste Și din întruparea noastră numai monștri se vor naște. Eu am coborât din cer, tu venit-ai din pământ Sperând la o întâmplare precum într-un păgân cânt Te iubesc și plec acum, și în ceruri te voi plânge Pentru a noastră iubire vor cădea lacrimi de sânge." Când fecioara termină, demonul spuse trufaș "Te iubesc albă copilă, legea să sfidez nu-s laș Nu te pot lăsa să pleci, căci te chem în pieptul meu Pentru noi eu o să lupt cu o lume și c-un zeu." Se repede-acum demonul și pe fată el o prinse Mândri,stau îmbrățișați în ale lor brațe strânse Se cutremură tot cerul, fulgerele cad pe loc Și lovesc cei doi iubiți într-o furtună de foc. Fata cuprinsă de flăcări pieri într-o clipă, ndată Demonul arzând mocnit se prăbuși în zăpadă Nori se scurg, stele se-ncheagă, se coboară într-un zeu Într-o caleașcă de foc trasă de un falnic leu. Cu coroana sa de nori, vocea tunet mânios S-a pogorât zeul lumii în pământul păcătos "Ai călcat cuvântul meu, legea de aur ai rupt Și cu-atingerea pizmașă tu un înger ai corupt. Ea facută din lumină, tu din arșiță și stânci Ea din edenul de sus, tu din abisuri adânci Pentru grava încălcare focul v-a ars de ispită Tu vei arde-n zece zile, ea a ars într-o clipită." Demonul a rătăcit pe pământul plin de gheață În a zecea zi a sa a ajuns la blânda mare De pe pisc el se aruncă, cu o ultimă suflare Curmându-și în apa mării focul, iubirea și viața.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate