I

Ce fel de femeie era Ofelia?
Era blondă cu părul răvășit ca luna în pernă de nor despletit
Ca luna prin căldarea apei privită la mânăstire și era înaltă și era subțire
Nălucă de gheață
Ca mesteacănul prins inelul oprit la mijlo
Ca insecta (...) fără zbârnâit cu rochia albă ca sânul doicii
Mânicele atârnate aripi până la pământ
Și se deschideau porțile cerului
Când strângea vreo rudă în brațe și când venea la fereastră dimineața

(Cu...) îi veneau încet și apăsat ca umbletul de rațe
(...)
Tatălui zicea că o să-și îngrijească bine copiii
O să-și împlinească rostul în lume
(...) cu mama ei care a avut mulți copii
Ce bine e să fi cea din urmă rămasă acasă și
Frumoasă. Să fii privită cu durerea părăsirii
Compătimire pentru pântecele ce-o să crească / talia groasă
Amintire pentru surori gospodine și bucurii îmbrăcate (...)
Cu oaspeți din diferite țări cu odăi pregătite special

Hamlet avea visări cu oameni ce intrau în genunchi
Cu lipăit de câine în supă deasă de legume rest de la masă
Ce-și lingea botul cu deliciu pentru substanța rămasă
Și se mira sculându-se fără nici un
Dezgust de viață
Vrăjitoarea i-a spus: dragoste
I-a cusut inima cu ață
Dar pentru cititor lucrul acesta e cu totul lipsit de importanță

Prințul punea câte un vapor să plece cu încărcătură de trecut
Punea încărcări nescrise. Înmormântări. Vizite. Cărți
Vaporul fără țintî trebuia să se îece și marinarii puteau înota
Răsăreau din diferite părți în mare ca morile imaginare ale viteazului Don Quichotte


Variantă I
(ciornă)

Ce fel de femeie era Ofelia?
Era blondă cu părul răvășit ca luna într-un colț de nor
El avea visări de oameni care intră într-un unghi ascuțit
Stăpânea inimi (mâncare) (...) supă deasă... ce lipăiesc și își ling pe urmă botul cu deliciu
Unu doi trei Hamlet face un pas mare
Sunt (...) lucruri fără importanță
(...)
Din sala cea mare se aud pașii servitoarei care a furat o pereche de cercei
Se știe fără presupuneri dar nu se spune din rușine
Auzi cum a țâșnit deodată o romanță
Ca un iepure din claia de fân
Ca apa din stâncă după ciocănitul Israelitului
Ca zbârnăiala fluturilor din cutia deschisă din greșeală
Unu doi trei. El se întoarce fără îndoială
(...)


Variantă II
(ciornă)

I-auzi cum a țâșnit deodată o romanță
Ca un iepure din claia de fân
Ca apa din stâncă după ciocăniturile Israelitului
Ca zbârnăiala fluturilor [din] cutia deschisă din greșeală
Ca dimineața cuconului - ca frica (...) din ascunzătoare
Odată s-a prins un hoț în cotețul cu găini și am chemat vecinii să vadă
Conduc prin poarta cea mare din ogradă
A dat bună ziua cumsecade (servitori țineau lătratul de câine)

Lângă mine ești mică în rariștea de fagi și crede-mă fără frică
Hamlet haraci pentru struguri săraci
Trebuie numai să-mi ceri și o să-ți aduc nuferi
Din lacul cerului și maci de la moara somnului
Grădină de maci. Și trecea procesiune: - uite ce minunat
Rânduită ca merii pomului, uite ce șirag ca spatele, șarpele
Spune: luminiș mânăstirea primăverii
M-am plictisit de palat de sufletul curtenilor orăcăit de broască
Și mi-e frică de rezoluția împărătească

Poate o să trebuie să mor, poate o să trebuie să plec
(Ofelia cască)
Poate o să trebuie să mă înec când o să înflorească perii
Și dacă spun doctorii că nu o (...) să trebuie să fac împăratului pe plac


II

Era cheie la înțelepciunea lui Hamlet
Era dric încet pe cărarea acestuia
I-a bătut cuie în suflet și atârnat buchețele de flori
Să nu se vadă plânsul rănit și durerea zmeură ce curge dintr-însul
Ca luna când se face ziuă, când scârțăie fântânile, se plimbă gâștele, ies carele
Dragostea, cerească, se întinde și oftează când el întreabă ce să fac
Împăratului pe plac?
Așa se sfârșesc dezmierdările primăverii

Ofelia taci să pun dorințe pitpalaci pentru chemare
Câinii dreșati nu latră - și-mi plac: obiecte de prisos
Gândul tău e să fie elefant de piatră
Gândul meu căprioară de stofă cafenie
Dragostea noastră mielul de lână
Ia ascultă gâlgâitul setei la fântână
Scripca greierului
Cumpănite alternativ cu plimbatul obligator al străjerului la poartă
Vaca oftează răgușit vițelul de făină cu rugină de pâine coaptă
Iată o prepeliță unde poposiră cărăușii - (...)

*

Pe o foaie de hârtie cum o să fie carnea ta bătrână: - galbenă și tristă