Bolnav de dorul tău sălbatecă fantasmă,
De patru zile mă zvârcolesc în pat.
Sudori pe trupul meu șuroaie curg,
Când reci, ca fulgerul care lovește
copacii rătăciți pe câmp,
Când calde și plăcute,
Ca razele de soare primăvara,
Sau ca tăciunele mă frige
Și Doamne,
Cât de mult aș vrea
Să țip.

Și buzele, și limba uscate-s și mă ard
Privesc spre tine și alinare-ți cer...

Plin cu otravă verde, amară și aburindă de duhoare
Paharul de pe masă m-așteaptă să-l sorbesc.
Dar mâna ta gingașă, dacă l-ar ține ca să beau,
L-ar transforma în vin dulceag și parfumat?

Nu știu dacă așa se va-ntâmpla,
Dar știu,
Că vreau să-l beau.