Fără să vreau am șters cu un burete tot,
Mai mult nici că puteam să fac, se știe.
La zebră vor fi alte o mie, ce vor să scot
Cămașa fluturând căzându-le a lor ie.

A!… o lacrimă m-a prins din urmă, zău!
Să mă ajute ca să schimb năravul câștigat,
Dar n-am putut lua ce-am aruncat în hău,
De hățuri să conduc iapa ce s-a depărtat.

Ușor să ștergi ‘negrite zile ce te vor asmute,
Să mergi în voie pe cărarea vieții liniștit,
O cicatrice veche lasă adânci, amare cute,
Chiar și atunci în zilele când tu ești fericit.

Zadarnice amare zile grele te vor frânge,
Sub norii grei la ce-ai pierdut vei plânge.