poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-16 | |
cuvinte de prins fluturi
Nu mai era nimic. Nici albastrul acela de cer pe care-mi odihnisem cu cateva secunde inainte gandul.Visasem o plasa de prins fluturi-o plasa de cuvinte.Fluturii trebuiau sa fie neaparat albi cu nuante de curcubeu pe sira spinarii....Dar nu mai era nimic.Mi-am desprins gandul si am inceput sa vaslesc in gol.Cuvintele de prins fluturi erau acolo.Si totusi nu era nimic.O clipa am crezut ca am vedenii..Dar pentrru a ma convinge ca nu ma insel am roostit pentru prima oara: Sa Fie!...Cuvintele de prins fluturi fusesera acolo. Ma asteptasera scriere Ea nu -mi va mai calca cerul cu visurile nu va mai fi alaturi de mine la capat de tristeti la capat de iluzii.Va fi prea departe ca sa-i mai simt zambetul prea departe ca sa-mi mai pipaie singuratatea. Va fi la un alt capat de suflet aprinzand lacrimi pe cer. Cuvintele mele sunt indragostite de chipul tau poate de aceea cand scriu literele se-mpiedica de buzele tale de ochii tai.... Mana mea te scrie-n tacere- te-astern litera cu litera in amintiri... De la Adam... Ai plecat si te-ai dus prea departe ca si cum nu mi-ar fi ajuns departarea mea de mine insumi. Mereu intre noi va fi cate ceva: o-mbratisare o banca o frunza ratacita de bataile inimii.. O departare egala cu timpul scurs de la primii pasi ai tai rotunzi si tarzii la prima mea mana ce mangaie intunericul..... aceiasi departare egala cu zero de dinaintea noastra mereu aceisasi de la Adam la Eva Descatusare Ochiul ei tanar ma privise uimit mai demult mai demult intr-un trecut rotund ca o minge pe cand nu se mai vroia a ninge. Si-atunci infricat ma-ntorsei un pas facui peste frunze cand mai greu cand mai peste meduze cu apele toate ce le stransei de pe urma unui sarut fara buze.... Mai departe facand un pas ca o hora simtii o caldura nefireasca in trup mi-am dus mana la suflet-vraja vroiam sa o rup. Dar cadeam cu lanturi mai multe din ce ince mai legat cadeam pina se facea ca era ieri si era maine pina-ncepea sa ninga cu mine la geam... zeitronii Cel mai bine-i sa visezi ziua la orele 14 cand pasarile vin sa-ti rascoleasca in palma amintirile. Vei simti totul ca fiind altfel ca pe o prelungire a lumii pe care o visezi- realitate a ta singura si sigura. Dar cel mai bine si cel mai bine este sa nu visezi deloc; asa ingerii nu te mai pot condamna ca le furi visele.... Monolog Sunt atatea luni de cand n-am mai scris nimic nici macar o pagina oarecare in tocul usii. Creonul meu e ros de-atatea ganduri ascutite taiate in doua emisfere ca doua jumatati stangace de plictiseala. A trecut plimbandu-se sufletul singur,nelinistit,ca o umbra pe foaia alba prea alba de cand a nins cu silabe... Lumea e mica, cat steaua polara a zambetului ce-l desfasor cu gesturi monumentale de artist.Va rog sa aplaudati sunt atatea luni de cand n-am mai scris nimic nici macar o pagina oarecare in tocul usii acum faceti liniste actorul va iesi pe usa din dos ini timp ce cortina va cadea trista peste privirile voastre. Fara stilou N-am stiut niciodata de ce lemnul de ce coaja aceasta mancata de carii eu eram frunza cu trupul tu nu erai decat o adiere o soapta a unei silabe spanzurate de existenta mea am asteptat ivindu-se mugurul zadarnic de ciudat- mi se amintise- ca tu nu ai stiut niciodata trecusem peste mine asteptindu-te. astfel tu ,fiind nicaieri, astfel eu ros de propriile mele indoieli lasind urme in coaja trupului meu si n-am stiut niciodata de ce lemnul acesta. As vrea... As vrea sa pot, sa stiu ce te mai doare Ce frunza a mai cazut pe pleapa ta, A cui e clipa ceea care moare Desprinsa de pe ram in urma ta... Ce nori iti mai intuneca vazduhul, Ce ploi din visuri ti se scurg tacut. As vrea sa stiu, in care renuntare Subtila si-ntristata, te-am pierdut? Pasii tai.. Pasii tai nu mai pot sa inghita zapada. Fulgiisse-alearga unii pe altii tacuti. Ma-ntorc sa inchei la haina ograda Dar nasturii au fost pesemne pierduti. Nimeni nu stie dincotro bate vantul Dar poate nici nu exista suflare de vant Zapada albeste cuu stele pamantul Cu mainile-si sapa ultimul cant. Nu pot sa mai calc pe aceleasi urme Fulgii le-acopera mereu.Si-adanciti In goluri de aer ca salbaticce turme Ne mangaie iarna-copaci inlemniti... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate