poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-16 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
farduri, farduri, farduri... nopți și zile și nopți și zile
iese luna pe fereastră, intră femeia mirosind a permanganat și zambile o mână scânteind în mănușa de piele de salamandră deschide robinetul, și capul lui dowel sughiță în microfon (penibil) farduri... trese... capul lui dowel ca un triplu pistol de argint vorbește sau nu, traversat de un focar epileptic, de oămașă de forță de-un continent scufundat de un pinnifarina de vis, roșu, cu faruri ascunse, cu cauciucuri de cauciuc natural. femeia își rotea fustele și rotulele peste reporterii căzuți din microbuze excitați până la frondă de tricoul ei încolăcit de sudoare plimbându-și pixurile peste sânii și brațele ei cu ventuze capul lui dowel și bustul lui washington și coapsele nadiei comăneci jumătăți de dolari, de piese de 15 bani și etole și boauri de pene îmi irizau ca uleiul prelins în canale globii albaștri ai ochilor plini de insigne și etichete și abțibilduri plini de imagini. și prin lagărul de piele de box treceam suspinând, însoțindu-mă palizi numai femeia fără cap și un cap singur obsedat de pitoni. oricum, ironia este un sedativ cu o serie întreagă de efecte secundare de care nici nu te-ai gândi să uzezi dacă nu ar fi o necesitate vitală asemenea radiațiilor ironia provoacă diskinezii, căderea danturii a părului și mizerie și lipsă de calciu și lipsă de orașe, de coordonare, și flote de pescuit întorcându-se seara în rade habsburgice, cu monștri cărnoși în năvod... poemul acesta e o noptieră tixită de flacoane, cașete, fiole, pastile de sticle maro, verzui, înțesată de vase cu imortele, de partituri, parti-pris-uri, dulcețuri de cireșe și de nuci verzi; borussia câștigă sau nu cu valencia sondele scot petrol sau doar apă sărată și în general tot ce faci și tot ce se face, dintr-o intenție de corindon devine doar un vizor prn care poți vedea cine-i la ușă: doamnă, deschideți, sunt eu, raskolnikov, emil brumaru, somoza, oricine oricine poate fi în definitiv la o ușă numerotată într-unul dintre noile apartamente oricine poate ascunde un ferăstrău electric la spate - doamnă cămătăreasă, minunată pantofăreasă, ai auzit de cuirasatul tod? doamnă cămătăreasă, ai navigat vreodată la bordul cuirasatului tod? - la timonă, la aparatele de ochire, în sala pistoanelor în sala de dans a lui nolde singură m-am plimbat, doar în furou m-am plimbat buzele meu rujate nu sticleau, nu râdeau ochii mei scânteind de morfină nu debordeau de inteligență domnule raskolnikov, tangajul răsturna de pe mese sticluțele fine de acetonă, o bucată de ciocolată păstrând urma unei danturi de argint mă privea aburind... ironia este că am suflat între noi această himeră într-un stil cam clujean, cam respectuos, poate... oricum nu se schimbă nimic, nu se creează nimic: laboratorul skylab tocmai a căzut în continentul austral (și-a strivit desigur în cădere un înger și tot desigur e sentimentul total pentru care azi, iată, mai sânger) dă drumul cât mai tare la robinet, ca pe măsuța transparentă colecția de capete să urle pe diferite trahee ca tot atâtea filiere țesând cu o hărnicie cretină lințolii și voaluri și această complicată coafură a memoriei, atavismelor și aceste deloc amuzante asigurări că toți până la unul vom deceda și ne vom împuia și vom vrea pământ și vom asana și vom mazili și vom spăla mașini și vom bea bere neagră la trocadero și la rotonda, că toate astea vor fi pentru că au fost și vor veni pentru că au venit; dragi tovarăși a venit vremea să bombardăm cu cartofi albaștri (vezi eluard) aceste savarine cu difuzor să iubim poezia atât pe timp de film mut cât și pe vreme de film tricolor ironia este extrem de greu de dezamorsat este extrem de greu să decizi: firul albastru sau firul roșu? broboane de sudoare se preling în pluton, patentul cauciucat ezită e foarte greu când cronometrul electric bate lângă focos și fulguratorul vibrează, și mathias sandorf își bea în biroul de palisandru ceaiul de maté cu fursecuri și când vilas boas se luptă cu șarpele anaconda cu șarpele vipera, cobra, crotalul, taivanul când atâtea se petrec în timp ce tocești pentru diploma euthanasiei... cu pielea îmbătrânită, cu retina opacizată, cu freziile veștede cu stare generală rea, cu toxiinfecție, hidrocefal, translucid homicid, fratricid, infanticid, suicid neadaptat dar netragic în bătaia turelelor, kamikadzelor, te reîntorci la femeia cu orologii de bronz și balanță și cârmă la doamna cămătăreasă, la minunata pantofăreasă - doamnă, ai auzit, o întrebi, de cuirasatul tod din mările sudului de tramvaiul mărilor sudului, tod? - la timonă, la aparatele de ochire, în sala pistoanelor în sala de dans a lui nolde singură m-am plimbat, doar în furou m-am plimbat buzele mele rujate nu sticleau, nu râdeau, ochii mei scânteind de morfină nu debordau de inteligență domnule raskolnikob, "era un vifor cumplit, grindina piezișă izbea, la bord nu auzeam decât răsuflul mării, recele drum de sloiuri..." |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate