ne construim identități false
și scopuri de neatins cu mijloace fixe
ne înșelăm propriile suflete
cu infidelități de cleștar handmade
cu care facem troc de la apus spre
țara soarelui răsare

intuiții în kimonouri prea strâmte
își poartă cu grație alfabetul necunoscutului
ne înrolăm voluntari de la stânga la dreapta
mătăsuri rupte din cuvinte fluturi
în care mâini prea lungi se pierd pe sine
picioare se împidică adesea în uitări
încercând să învețe semnele îngerilor

o aripă zgârie tălpile umede
până la sânge cu miros de ghimbir
o șoaptă peste care am călcat cu spaimă
trosnește ascuțit în cana plină de noi în miniatură
conturați în aburi verzi

să nu miști
să nu respiri
să nu stârnești sunetele

uită tot ce știai până acum despre tot ce nu vrei să fi știut

gustăm pe rând din pofta și din liniștea celuilalt
apoi ne spălăm gândurile și visele în ape limpezi
le învățăm să cadă să se ridice să moară
până își simt pe buze chipurile și numele
din altă ceremonie
lipsită de arhitectură