În licăriri umede-mi picură ochii,
Gîndurile-n gît mi se-noadă,
Iar inima...ce-i inima oare?
Un pumn de carne,ori de suflet?

Cred că a mea e jalea,
Scursă din creier,ce nu mai încape;
Clopot vechi,ce-n pieptu-mi bate:
Alarmă--să preîntîmpine trădarea,

Cîntec fericit--cînd iubirea o îndeamnă,
Tristă și pustie--cînd nimicul o deshamă,
Se face mică și ca un ascet se-ncuie
În a sa chilie,atunci,dulce-amăruie.
......................................
Clopot nefericit,amăgit doar de iubire,
Ce taci și tremuri--amurțit în dezămăgire,
Mai ești tu tînăr,să-mi ții sufletului strajă,
Puternic,să ridici povara ce-n țărînă-l apasă,
Să rupi cu colții poale-a-mbătrînirii,
Ca să bați în imnuri ceasul nemuririi?