I

A inceput intai pe filele unei carti
Dragostea - cal inaripat
Se agata de oglindirile sufletului
Ca o plouare de cuvinte rasucite catre noi

Maine poate se va sfarsi
Zborul calului alb zburator
Si vom ramane zambind
Prosteste
Mirandu-ne ca inca mai existam

Si nu sunt decat povestea neterminata
A vietii mele
In timp ce doar tu esti finalul nesperat
De departe


II

Te-am intalnit im mijlocul toamnei
cu o privire mai sus
de turla bisericii

mi-ai lasat o adiere usoara pe obraz

te-am strans in brate
cu amintirile despre zapada din care ne-am nascut
pentru prima data iubirea
le pastram la marginea unui ciob de suflet

distanta pasilor nostri rataciti
inca se chinuie sa se apropie
pe urmele noastre iarna tarandu-se
inca incearca sa ne imbratiseze

sa ne incalzim sufletele cu un sarut
poate asa fulgii se vor speria
de iubirea noastra
reinviata

III


n-a mai ramas decat o umbra-n urma ta
am pastrat-o ca amintire
sa ma laud ca am de la tine ceva
tu ce n-ai vrut sa-ti fiu in plecare si mire

oricum e zadarnic totul caci tu
doar umbra ti-ai lasat-o la mine in suflet
soarele se revarsa din nouri tu nu

ma laud ca am umbra cu cel mai frumos umblet

IV

intr-un colt o frunza
intr-un colt alta frunza
si tot asa in toate colturle
sufletului

si ce inmugurit ma simt
de singuratate


V


ca o aripa de inger prinsa de umar
si inca ceva nedefinit
ca o lacrima stoarsa dintre iluzii
te-am zarit

iar daca tu, altcineva, oricine
si de va fi fost sa fi existat vreodata
un timp in care neam fi cunoscut
ne-am fi pastrat timpul avut impreuna

dar nu s-a intamplat sa te stiu
s-a intamplat numai sa te vad
trecand iluzie inotand printre clipe
si nu pentru mine

purtand un chip ntre doua aripe

acum singur imi numar pasii
incepand de la unghii
pentru tacerea care imi soarb cuvintele
ca dintr-o piatra

si tu nu esti decat un vis
surpat peste clipa unei realitati care nu-mi apartine