am început să-mi amintesc
ziua aceea fără timp
când El a râs
și-așa m-a făcut un punct
de lumină
după ce a plecat am prins aripi
și m-am căznit
să învăț să fâlfâi
când s-a întors
a oftat
și-așa mi-au dat picioarele
atunci am început
să zbor câte puțin
m-a văzut și a râs din nou
și-apoi nu mai știu,
nu mai țin minte...

câteodată îmi întorc capul
să văd cum
mi-ar fi stat cu aripi
și când râd tare
un lucru știu sigur:
ziua aceea ai trăit-o tu,
cel-ce-nu-ești
fiindcă ziua aceea
n-a existat niciodată