bărbatul privea de câteva ceasuri globul de carton
căutând să dezgolească țărmul ubic
mâinile începură să-i foșnească prin junglă
coborâră spre ecuator și inelarul i se prinse într-un atol
țigara uitată în scrumieră începu să scoată fum
încât globul părea că luase foc dar obosit nu o stinse

vedea cum zebrele începură să alerge speriate căutând adăposturi
pijamaua devenise un costum de safari
iar camera o mașină de teren ce despica savana în două
în acest joc misterios bătrânului continent îi dispăruse o literă _frica
a devenise arheologie
africa mai arse un semn
și rămase surprins în fața numelui ei
își aminti cum o învățase să-i descifreze scrisul gutifer
într-o formă subtilă de protoiubire
și cum mâinile lui se îmbrăcau în sânii ei
aidoma unor comozi papuci de casă
canaful lor țuguiat zburlindu-se mirat
ceva il incomoda
atolul de calcar îi devenise prea mic

își aminti de slujbele pierdute rând pe rând
cursul de anatomie ceasul londrei
atâta smog purta în oase!
iar nevralgia era o ceață pe simțuri
de pe strada cu felinare roșii auzi glasul unei matroane
jack aseară ți-ai uitat verigheta în odaia lui mary

văzu colinele romei pe nero
(a da foc lumii pentru un regat sau un poem)
iar hitler părea caraghios în filmul lui chaplin
își căută lista cu oameni pe care ar vrea să-i salveze în ultima clipă
sclipiri schindleriene în ochiul drept
stângul continua să dea foc lumii
cu o viteză uluitoare străbătea planeta de la un cap la altul
lua mostre de sânge de chipuri cuvinte străzi
un huruit infernal se auzea peste tot
caruselul se opri
din el coborî un om cu fața pământie
și ochii precum două planete ciocnindu-se
nu e important sa demonstrezi
că un perpetuum mobile se poate opri din drum
își spuse cu un aer trist
în camera asta nu e aer
spune-mi
locuiește cineva vis-a-vis?