sînt dresorul sublim și aproape perfect
ne’mblînzite dihănii mi se urcă pe piept
însă eu mai viclean le prostesc din cuvinte

îmi aduc ukulele, mă-mbrac fistichiu
dau pe gît hotărît un pahar de rachiu
și le spun poezii (memorate ’nainte)

iar în timp ce le cînt mi se-ntîmplă s-adorm
și apoi mă visez într-un rai uniform
printre tigri și lei, respectabile fiare

și mă simt protejat, n-am nevoie de bici
animale cu dinți, uriașe sau mici
mă acceptă cum sînt, cu percepții gregare

sînt dresorul sublim și aproape perfect
și de-aș fi uneori și nițel înțelept
aș rămîne în cuști printre alte jivine

căci afară-i mai rău, nu-mi dă inima ghes
lighioane umane mă așteaptă să ies
și să rupă hulpav bucățele din mine