poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-07 | | Înscris în bibliotecă de egoul meu
într-o zi am intrat eu însămi în peștera trupului meu
stingheră și cu părul zbîrlit pe cap de spaimă mai întîi am pășit prin deșert leii dormeau rezemați unii de alții ca niște catedrale spinările lor erau aurore boreale cascade niagara de nisip astupau gurile și toți ochii doar oamenii deșertului știau că zăpada-i fierbinte și moale în peștera trupului meu se afla un eremit al nisipurilor mort neputrezit cu mîinile împreunate pe piept și cu fața întoarsă spre răsărit l-am atins și pulberea mi-a intrat în nări ca urma lăsată de foc leii nu-l devoraseră nici vulturii nu-i curățaseră oasele nici șerpii nu-l încolăciseră nimeni nu voia să mănînce din mortul acela care nu mirosea a nimic el stătea ca un fetus bătrîn îl priveam și un glas de femeie nebună zvonea în mine strigînd cine te-a născut între leii uitați ai lui dumnezeu cine te-a auzit cum sfredelești în pustiu cine a simțit cum arzi ca o torță întoarsă pe dos aspru călugăr de diamant barba ta crește deși ajunsă-i la tălpi barba ta-i așternutul meu pentru vremea cît voi sta închisă aici iar dacă nu voi ieși niciodată afară barba ta-i chiar rochia mea de nuntă moarte și domnișoară.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate