poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-05 | |
Nici lumea care se pierde, nici lumea care ne rămâne întreagă
nu se ridică dincolo de stratul de ceață; este mai comod aici, mai viu. Prin venele deschise larg, sub ceasul tatălui, vezi cum se înnegresc oamenii atunci când își sufocă rudele de moarte, rudele din oase, sufletele învinețite de la naștere, despre care nu se vorbește nu se cântă slujba, nu se dau acatiste. Noaptea cearceaful e o caracatiță rece, vin tentacule, nu simți, dar îți cuprind mijlocul, îmbrățișarea umedă, pe care o percepi doar în vis, ia forma unei feerii, o conviețuire acvatică. Sau poate că nu este așa, poate că totul coboară prin ceața de la începuturi, se scufundă în altă liniște, amniotică, din care nu ne mai amintim decât atingerile sensibile, numai acolo viața își strigă triumful. Și nu de temnița cărnii, nu de sânge ne temem, nu; e altceva transmis prin măduvă, o celulă nocivă sau un embrion, o larvă invizibilă, care intră în suflet, în alt suflet, în altul, și tot mai mulți tați, tot mai mulți fii cresc în pântecul ocru al spaimei. Ei duc mai departe neliniștea stranie, vocea auzită neîncetat, când lumea asta sau celelalte lumi își adorm apa.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate