Vampirul


" În noaptea surdă,
Surdă la mine și eu la ea,
Eu, suflet,
Ochii mi-i întorc
La cele nesfinte
De trup și simțire plăcute;
În surda noapte
Vise treze
Mă calcă-n picioare
Cu realitate imposibilă.
Năluci
Nu mai fantomatice ca mine,
Mai false ca o carte,
Mai șterse ca o fotografie veche,
Mai moarte ca un vis
Ucis.
Trecutul nu-i mort
Cu mine-n viață,
Trecutul e Vampirul.
Ce lanțuri! Ce grele!
M-apasă, cu scrâșnet de fier,
Monede sparte între dinți;
Iar sângele nu-l bei,
Căci Timpul e Vampirul.
Luna privește leneșă
Moartea apăsând o lume moartă
Și Moartea râde -
Pe moarte fiind, călcând cadavre
Ce țipă-n întuneric,
Se zbat, te prind
De gât, și te sărută
Spunându-ți în tăcere
Ce nu ai vrea s-auzi
Căci da, i-adevărat:
Și Moartea e Vampirul...
Atuncea pleci
Cum am plecat și eu,
Și cauți, nebun, o poartă,
O lume, nouă,
Lăsând în urmă, crezând că poți,
Un TU de mai demult
Și vezi că nu prea poți
Să pleci de tot
De tot, de tot...
Și orice lume-ar fi,
Oriunde-ai vrea să fii,
Tu ești, fără să fii,
Nu ești, deși ai fost,
Și știi de ce,
Nu recunoști,
Þi-e frică, atât de frică
De lume, și de-i veche, și de-i nouă,
De poartă, și de drum...
Cu toții te privesc
Cu ochii goi ai Lumii
Ce-i Vampirul.
Și-atuncea, te întorci.
Poarta s-a-nchis,
Și drumul, dărâmat;
Tu știi prea bine
Că nicio lume nouă
Nu poate să existe
Cu lucruri vechi și triste
-n ea și atunci
Te-ntorci și-ți spui:
De-aicea am plecat,
Aicea am greșit.
Îngenunchezi și taci,
Aștepți răspuns, sau un miracol -
Tăcerea e Vampirul.
În beznă-am fost căzut atâta vreme
De nici nu mai știu
Cum arăt.
Slăbit de somnul vieții
Și vlăguit de mine,
Am obosit.
Să caut, am obosit,
Să obosesc, am obosit.
Voi fi murit
Fără să știu,
Dar visele cele vechi
Încă nu-mi dau pace.
Să plec, nu pot,
Nu știu;
Să mă întorc, nu vreau,
Nu pot...
Lumina mă rănește -
Nu o înțeleg,
Și știu de ce:
Lumina e Vampirul.
Știu ce nu-nțeleg
Și înțeleg ce știu,
E totul și nimic
Dansând în capul meu.
Râzând, nebun,
M-arunc în ploaie,
Nu știu să-nnot,
Dar am să-nvăț
Sau am să mor -
Ceva mai ușor
Trebuie să fie
Să mori, decât să fii
Fără să știi
Întreaga definiție-a
Verbului .
Iar la sfârșit te-ntrebi -
Cum am făcut și eu -
Eu cine sunt și cine
Să fie oare, Dumnezeu...
Cutremurat,
Te-arunci din nou în genunchi
În timp ce durerea
-ți săgetează oasele bătrâne
Ce-au îndurat atâtea,
Și-aștepți pedeapsa.
Tot stând, ajungi să afli:
Pedeapsa e Vampirul.
Închizând ochii,
Chiar și pentru-o clipă,
O dulce beznă
Te-nvăluie tăcută,
Te mângâie erotic
Cu grație înnăscută...
Tu te-nfiori și taci
Și gânduri ți-s aiurea;
Cum ai uitat de toate,
De mari și mici, deopotrivă,
Te pierzi, de tine și
Te duci încet, încet,
Purtat de miraj
Fără să știi -
(Mirajul e Vampirul) -
Și multă vreme trece
Și mort ești de demult,
Atât de palid și de vag,
Slăbit și alb,
Atât de alb, prea alb
Și două puncte sângerii
Dansează grațios pe gâtu-ți:
Vampirul e Vampirul... "


EtienneNoir, 16 August 2008