întoarce-i pielea de fecioară pe dos

vezi?
sufletul tremură
între coaste
ca o pasăre
gata de zbor

îi zdrobești scheletul scos la iveală

o pană cade la lovirea cu sternul

pasărea ei nu are cioc
nu se apără
are ochi de pradă ce zâmbesc
are gât de fildeș grec
coapsă rotundă de bacantă
pletele ca purpura aprinsă iarna
iar glasul ei strigă ca sulamita:
„n-ați văzut pe dragul aripii mele?”

din oasele ei măcinate să faci praf de pușcă
iar noaptea tăvălește pielea prin foc
evanghelii cu povești vânătorești
îi vor topi fildeșul
îi vor pârjoli cozile

simți ?
mirosul
de mandragore
arse de vii

cenușa s-o îngropi sub cedrul plângător
rădăcinile lui vor scoate
cuvinte albastre din pămant

auzi?
versurile din liban
îi ademenesc
plutirea

se va întoarce să se îmbrace în funingine


mandragorele halucinogene
joaca ta de-a dumnezeu
te învață
să prinzi
sufletul în brațe