iubirea mea e ca o plăpumioară
dar nu pot acoperi cu ea toate femeile
cînd se învelește felicia o descoperă pe ioana la glezne (și invers)
din cînd în cînd mai răcește cîte una
și asta mă întristează

tristețea mea depinde și de alte reacții viscerale
după ce contemplu buricele virtuale îmi apar în minte
vîrstele acelea disperat de frumoase
pe care din fericire le-am depășit
ca un alergător de garduri

fericirea e mai greu de descris
aș spune că e o pisică neagră ce-ți sare în brațe
cînd te-aștepți mai puțin și-ți lasă pe mîini zgîrieturi adînci

pe care să le admir în nopți friguroase
învelit în păturica mea de mătase