| 
		poezii v3  | 
		Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
| 
		 | 
	
		
 | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]()  | 
    
    
     | 
    |||||
| 
	
 
		  agonia ![]() 
 
■ ANTOINE sau despre iubire È™i alte aplicaÈ›ii 
 Romanian Spell-Checker Contact  |     
    
 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2008-10-11 | | 
Sunetele moarte-ncremenesc pe buze, 
      Închegate-n bocet, sună-a gol și trist, Suntem doi, dar singuri, înveliți în frunze, Ca-ntr-o catedrală, fecioară și crist. Prin amurgul vânăt ne pândește gerul, Focul toamnei, sacru, s-a aprins pe țărm, Ruguri de frunzare înstelează cerul Și-n vioara spartă cântecele gem! Cu plutiri în vis, ca într-o romanță, Își pornește danțul toamna cea nebună - Pași desperecheați, fără de speranță, Printr-un suflet gol, căptușit cu brumă... Tu, îți sfâșii pieptul, pasăre-fecioară - Hrană pentru mine, cel care mă nasc; Eu îmi spintec vena, pân' la subsuoară, Să țâșnească mustul, sângeriu, sub teasc. În amurgul vânăt se-nstelează cerul, Ruguri de frunzare ard mocnit, dar ard, Și îngălbenirea prorocește gerul, Cearcănele morții ni se văd sub fard... Sunet - gol de sunet - s-a sleit pe buze, Închegat în bocet, ca la țintirim, Mult mai trist ca plânsul vântului în frunze, Rătăcim prin toamnă... și nu mai ieșim! 
  | 
    ||||||||
| 
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
  |||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate