acum când înserarea e deja un surâs vinovat
și toamna-i coborâtă în stradă pe trotuare
cuprinsă de o teamă naivă îmi aduc aminte de ei
bătrânul ceasornicar și imponderabila Castaniela

trăia cândva într-o poveste prea nobilă tristă și desigur concretă
o demoazelă aleasă maronie sprințară pe numele ei Castaniela
trăia ce trăia apoi ca din greșeală cobora tandru geana și înfiorată cânta cam așa:

unde-s pădurile de zahăr brun și iarmaroacele de altădată
unde-s cărnoasele fructe uitate până târziu la fereastră
sorocul e aici și ceasul oprit e din viață
lumina e mută cine pe cine acum mai răsfață?

cânta cu voce prea tare cânta până hăt înspre lună
cânta de nebună

tot în aceeași poveste prea nobilă tristă și desigur concretă
mai trăia câteodată și un bătrân dar aprig ceasornicar
în atelierul său timpul dormea ascuns prin sertare bizare
cobora de-acolo uneori doar cât să privească peste garduri sălbatice
prin curți părăsite prin cotloane stinghere unde își purtau somnul îngeri hazlii
să privească vă spun și să caute ore minute și clipe
numai bune de prins în ceasornice mult prea grăbite

și pentru că tot trăiau în aceeași poveste
prea nobilă tristă și desigur concretă
s-au hotărât să cânte-mpreună
cu voce prea tare până spre lună
cu voce nebună:

uite pădurile de zahăr brun uite iarmarocul de-amiază
uite cărnoasele fructe cum strălucesc la fereastră fără de teamă
sorocul e aici nu-i nimeni nebun
sorocul e aici și ceasurile toate-s
doar fum
nu-i mută lumina
ea pe noi ne răsfață

(trebuie cu siguranță să ai timpul viu înaintea ochilor ca să poți vorbi despre el. să îți bați singur cuie în palme și să te așezi pe cruce liniștit. nu te va coborî nimeni de acolo.nimeni nu îți va șterge cu pletele sale oboseala ce-ți picură din rănile pe care singur ți le-ai făcut. nici sângele care curge năvalnic din trupul odată prea tânăr și mult prea curat. poate doar dimineața în care te vei privi cum dormi pe acoperișul ultimei case albe din cele 1000 de case care ți-au fost dăruite la naștere. poate doar larma lumii rotind la nesfârșit un glob de plastic sau poate de foc.poate doar povestea bătrânului ceasornicar și a imponderabilei Castaniela)



ascultă poezia în lectura autoarei