Străzi în lanțuri se lovesc de porți
Înfipte în pietre razele soarelui dansează
Cu fluturi

Pescarii își leagă plasele de poteci
În frunze de plopi mătănii se-nalță
Cu frică

Nu-s victime azi mai mult decât ieri
Acvarii sub case devin adăposturi
De vorbe

Femei borțoase leagă noduri
Pe vremuri în șolduri cărau iubirea
Azi se dezic

Lipsește doar umbra să-nfiga pumnale
In gât însetat pământul ne arde
Și doare

Copilul uitat își plânge uitarea
În leagăn ce scarțîie a cântec de foame
În pântec chemarea

Ai crede că vorbele toate și macii
Și grâuri uscate și frunți încrețite
Uitate pe câmp