a trecut cu arătătorul prin stânca
moale
de parcă le-ar fi predat
alfabetul surdo-muților
apoi tăcut
a lăsat muntele în urmă
să li se întipărească poruncile
în oase

s-a întors după o vreme
a scris câteva cuvinte pe nisipul
uscat
a șters repede și s-a uitat mirat la ei
muntele nu mai era acolo
adunați în jurul lui
copiii lor strângeau în mână cu putere
bucățile ascuțite de cremene
ici și colo câte o literă abia ghicită
își mai prelingea cerneala îngălbenită
printre degetele umezite
de încordare

ia-ți alfabetul înapoi au strigat
ei deodată
și i-au aruncat satisfăcuți
toate cuvintele la picioare