azi am vorbit concepții cu un tip prototip
avea un costum nervos un nas aerian
proiecta matematici în spațiu aproape că
era să mă ia amețeala de oțel și de sticlă

era un tupeu de speriat pe mușchii lui
mă și simțeam destul de miniatural
destul de prăvălit pe molozuri îmi dădea și detalii
cu scheme și tabele de dat în bîlbîială

așa am intrat în pazălu’ lui și i-am mărturisit
că îl invidiez că la o adică mi-ar place să edific
orașe pe pită ba chiar mă și efectuez în domeniu
încît mîzgălesc desene animabile dar treaba e
că mă disperă geometria ei de treabă

tipul era amiabil mă privea lunguieț vedea ceva
în spațiul lui corectat numeric avea pe retine
o mare tristețe așa cum s-ar aproxima un copil bătrîn
cum mather studiorum te face un boschet ambițios
deja presimțeam o inadecvată declarație de neaderare

e cam ilogic ce-ai vrea mi-a zis aici e vorba de idei
fixe care se pot mobiliza obiectiv nu de mobilități
ideale ce nu se pot fixa pe niciun suport

aha păi n-ai înțeles nimic i-am zis e foarte logic
să ai idei mobile în plus numai ele se pot fixa
într-o geometrie animată și naturală păi ce
matematici de semințe în chetrii știa natura
cînd și-a ridicat de Pildă stejarii și munții?

nu prea era convins pedala berbec înainte
cu tristețea lui infectă de perfect absurd
cred că îl și rîcîia la icre mila jigodia naibii
păi care ambiții singura mea ambiție era aia
să nu-l plesnesc peste vitejia lui de putoare leșinată
și să nu mă răstoarne rîsul cu scaun cu tot

avea impresia că umblă prin mine lejer
ca la degetul mic ca-n tabelele lui bolnave
iar io rătăcit în cultura mea de sfeclă
în visul meu furajer mă și vedeam gaudeamus
deja salivam cu osul meu măreț în gură

într-o mînă cu medalia de cretin
și-n alta cu tratatu’ rupt
de arhitectură