,,Bine!”am strigat bine că nu vrei să mă scoți la plimbare pe sub străzi o să merg oricum
nu mai ascunde cuierul tot o să iau umbrela de acolo și o să hoinăresc singură pe drumul ăla de țară prăfuită
dar să nu te plângi pe urmă că nu ai aer
vezi că a mai rămas în cești
mai vechi mai plin de cuvintele noastre neterminate
dacă nu vrei să ieși e respirabil și
așteaptă-mă cu ușa neapărat deschisă ca să știu că sunt eu
să nu pui indigo pe toți pereții o să scriu când vin
și nu vreau să se trezescă vecinii murdari de gândurile mele
să visezi frumos sa să respir adânc
uite ai palmele reci și umerii amorțiți de atâtea zile ți-ar face bine o escapadă
să stai cu gândurile la mine ca și cum ai sta la soare
ți-ar face poftă de iertat și de visat plimbarea asta
promit că nu te țin de mână dacă nu vrei oricum
nu ne vede nimeni pe marginea dinăuntru a lucrurilor unde vreau să mergem
nu ai nevoie de pașaport ce prostie mai e și asta doar nu pleci nicaieri
nici de cuvinte nu ai nevoie poti să le lași pe masă sau pe o foaie numai inima să o ai neapărat la tine
o să vedem răsăritul și o să iernăm pe malul mării într-o umbrelă care se așează singură împotriva nordului
o să scrâșnim nisipul între degete și o să auzim pescărușii
nu nu e o țară străină e locul unde oamenii seamănă izbitor cu tine și vorbesc limba mea
e cercul pe care îl poți cunoaște cel mai bine pentru că nu are hartă nu are poduri
seamănă puțin cu o grădină poate am pletele Evei dar nu și dorințele ei
vreau numai să fie un albastru însorit să vii la plimbare și să zâmbești fără să-ți dai seama
e așa aproape încât nu e nevoie decât să închizi ochii și să faci un pas spre tine
dar un pas adevarat și neșovăitor
te aștept lângă prag
ia o lanternă și papucii uneori e umezeală
ești gata?
nu uita umbrela te rog
hai