poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-04-28 | |
Când valurile mării se sparg si timpul trece,
Gonit de amagirea destinelor dușmane, Las pașii mei sa curgă peste nisipul rece, Privind spre cerul nopții la luna ce adoarme. Mă-ndrept ușor spre tine si clipele sunt grele Căci vântul bate greu pe plaja somnoroasa, Și risipit nisipul se-mprăștie sub stele Când te zăresc pe tine ca marea de frumoasă. Adânci sunt ochii tăi precum adâncul mării Și trupul tău supțire, firav precum o floare, Te face ca un înger în farmecul tăcerii, Când luna somnoroasă se oglindește-n mare. Al valurilor glas ușor se despletește, Pe umbra rătăcită a unui vechi catarg Și noaptea, ca un cântec, ușor te învelește Cu vraja ei adâncă, cu farmecul ei alb. Adie vântul rece precum un aspru cânt Zdrobind cu glasul lui tot farmecul tăcerii Și cerul se-oglindește tremurător și bland Din ochii tai albaștrii, pe tot întinsul mării. Ajung încet spre tine, iar tu privindu-mi chipul Lași buzele-ți fierbinți ușor să mă înece, Apoi te risipești în vânt precum nisipul. Ești doar o amintire pe-un țărm pustiu și rece.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate