poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-29 | |
Niciodată n-am să pot fi eu, cel adevărat...
Când sunt singur, am curajul să strig, Să țip la mine ca la un zeu Ce-mi poate îndeplini dorințele Să strig pentru toate tăcerile lașe Ce mi-au uns grețos veșmintele! Am citit undeva, că oamenii mor Pentru o cauză dreaptă Că epidemii lansează rachete în zbor! Ce-mi pasă mie, dacă eu, cel adevărat N-am curajul să urlu ca o sirenă În fața durerii! Lașii o duc bine, servilii la fel Și-n fața puterii se-ndoaie mișel Eu sunt o dinamită fără focos Dați-mi scânteia ce-mi trebuie Ca să mă eliberez și să fiu de folos Cuiva: Acelui care sângerează Sub copite de cal Acelui disperat hăituit de călăi Dați-mi o putere mai mare Să pot mângâia copiii uciși Cu mamele lor! Nu mă lăsați acum! Acum când lumea toată Își face planuri, pentru o moarte nobilă, Imaculată, cifrată, atomică N-am să mai pot rezista Privind la televizor, cadavre împinse Cu buldozerul! În timp ce unii huzuresc Și-și fac rezerve de petrol și bani, bani! Cât mai mulți bani, pentru a ne sfida Pe noi cei neputincioși și drepți Pe noi, hamalii mondiali ai foamei! Ciudată imagine a adevărului Răsfrântă în oglinda albă a vieții! Niciodată n-am să pot fi eu, cel adevărat! Pentru că...sunt singur.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate