Ești mereu într-o fugă printre griji și nevoi
Tot mereu într-o fugă, doar să scapi de noroi.

Și mereu într-o grabă, ca să-ți fie mai bine
Te trezești alergând printre alții ca tine.

Și ei într-o fugă, și ei pâine rece,
Muncesc ca și tine însă boala nu trece.

Mereu într-o grabă tu îți lepezi sudoarea
Căci nu mai ai timp nici să-ți tragi răsuflarea.

Mereu înjurând printre dinți tot sistemul
Atunci când alergi însă nu mai prinzi trenul.

Mereu în genunchi la incoana din colț
Atunci când mai vrei, să mai fugi, dar nu poți.

Și ceri sănătate, tot mereu sănătate
Căci din fuga-ți nebună nici de-atâta n-ai parte

Și te-ntrebi de ce tu, ești mereu într-o grabă,
Iară alții nu știu nici ce-i mersul pe stradă.

De ce ești mereu, tot mereu într-o fugă?
De ce ai rămas și acum tot o slugă?

Dar n-ai timp să răspunzi, ești mereu într-o grabă,
N-ai timp nici să visezi, să gândești, că ai treabă.

Tu, mereu ai să fii, tot mereu într-o fugă
Și nicicând n-ai să-mparți, timpul să îți ajungă.

Vei avea de muncit și munca-ți va fi rugă
Dar mereu într-o grabă, tot mereu într-o fugă