Singur mă uit la trunchiul unui copac.
Stau aproape și contemplu
fiecare loc în care a plesnit scoarța.
Mi-e drag copacul,
Mă duc și-l îmbrățișez
Și-mi imaginez că-i numai al meu.
Îmi simt inima cum îmi bate,
Dar cred că-i raspunsul copacului.

Mă uit în sus și împietresc
Copacul se întinde la infinit
spre cerul care mi-e și el drag
chiar de știu că-l văd toți.

Dar copacul meu de ce-i așa de mare?