Vor veni pe gaura cheii
scânteind ferestrele serii,
se vor opri în gestul femeii
cu dorul tăcerii.

Șuvoiul lor va domoli ușor
talazul pletelor, stingând
un fir de asfințit întâmplător
uitat curând.

Vor năpădi odaia ploi
cu iarba lor alunecoasă,
vor umple vazele și-apoi
vor da să iasă.

Ceasul va rămâne moară
fuiorului de ploaie răsfrânt
în secundele care coboară
Sub pământ