deschide ochii să vezi cum îmi pierd liniștea,
cum mă sufoc în camera mereu goală a zilei de mâine,
cum îmi întind palmele să-ți prind sufletul printre unghii

pe cioburi topite, picioarele mele trasează icoane în mii de culori și impresii
din care să scutur zadarnice rugăciuni;
le voi strânge-n sipete și le voi vinde la colțul străzii trecătorilor,
ca astfel să-mi poarte cuvântul spre zări

taie-mi din șuvițe privindu-mă sincer și gol

***

în arome de ceară și vin, de pită dospită și flori
mă privesc