Culori dispar în umbra nopții
ascunse se disting cu greu
stele sclipesc în depărtare
și strălucesc pe cer mereu.

Luceafărul, o stea mai mare
privește jos, fundalul greu
cu gândul împrăștiat tresare
când luna urcă sus la el.

Era odată, într-o poveste
un tânăr prinț, mândru de fel
și o frumoasă principesă
ce se îndrăgostea de el.

Și se iubeau, pe-ascuns, în noapte
doar ei știau era secret;
ea îl chema cât mai aproape
dorea să-l țină strâns la piept.

În mângâieri de duioșie
și farmecul încântător
se-aprinde flacăra iubirii
făcându-l mai strălucitor.

Lăsând să-i scape câte-un înger
ce se înalță către cer
ea își îndreaptă lung privirea
vroia să-l vadă doar pe el.

Pierduți cu totul, în visare
îmbrățișați pe veci de-acum
uniți prin jurământul vieții
ce nu-i va despărții nicicum.