poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-07 | |
Culori dispar în umbra nopții
ascunse se disting cu greu stele sclipesc în depărtare și strălucesc pe cer mereu. Luceafărul, o stea mai mare privește jos, fundalul greu cu gândul împrăștiat tresare când luna urcă sus la el. Era odată, într-o poveste un tânăr prinț, mândru de fel și o frumoasă principesă ce se îndrăgostea de el. Și se iubeau, pe-ascuns, în noapte doar ei știau era secret; ea îl chema cât mai aproape dorea să-l țină strâns la piept. În mângâieri de duioșie și farmecul încântător se-aprinde flacăra iubirii făcându-l mai strălucitor. Lăsând să-i scape câte-un înger ce se înalță către cer ea își îndreaptă lung privirea vroia să-l vadă doar pe el. Pierduți cu totul, în visare îmbrățișați pe veci de-acum uniți prin jurământul vieții ce nu-i va despărții nicicum.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate