azi am ieșit din nou cu bărcuța la plimbare
domnișoarele nici nu mă privesc de sub
umbreluțele lor triunghiulare de sub
rochiile lor lungi mirosind a cenușă, a cola, a nisip de ștrand, a parfum.
și pe sub aceste ape bărcuța dând din lăbuțe încercând să se ridice
să plutească pe ape
ca orice bărcuță.

mai mult de o săptămână a trecut
în brațe port o grămadă de fructe
ezit și mă îndrept ezit înceeet să nu-mi scape fructele
merg pe suprafața asta gălbuie
și trag de lesă fără să privesc spre stăpân.

unde te-ai pitit, erik satie?
să-mi turtesc nasul de ferestre, să-mi julesc genunchii de parchetul ros?!
nici nu mai știu de câte zile fac găuri cu degetele în dantelăria ta
în mintea mea
care nu știe ce se petrece.

pe sub aceste nasuri aliniate
umbra mea se scurge dintr-o nară în alta
la capăt stăpânul ține un borcan verde-închis.