este o zi când poezia așteaptă

într-o stație de metrou, în autobuz

într-o mașină rămasă în pană, pe o bancă în parc

lângă fântâna publică, în vechiul port

în bazilica doamnei noastre

este o zi când poezia așteaptă

să-mpartă o masă frugală cu un poet flămând

venit de undeva de departe

este o zi când poezia așteaptă sub o umbrelă

privind spre culisele unei furtuni

spre nu știu ce lizieră a gândurilor

este o zi, este o noapte părăsită de vise

este eroarea zilei de ieri

este o despărțire fără cuvinte

cu strângeri de mână, cu mănuși elegante și fine

ca pielea unui animal mort

je suis parti, je suis parti, je suis parti

nu-mi opri acest val ce se-nalță

ca un tsunami și curge

prin venele mele

privește, citește și nu m-atinge

nu-mi da verdicte, nu-mi spune mie

ce-i rău și ce-i bine

eu sunt zeul cuvintelor mele

eu sunt cruceamormântului meu

eu sunt politica inimii mele

eu sunt monarhia absolută a gândurilor mele

și și și

și așa mai departe

este o zi când se construiește o casă

în arborele vieții mele

am mâinile reci

este o zi când statuia din marmură

vrea să evadeze din om

je suis parti, je suis parti, je suis parti

nu-mi ține umbra de vorbă

nu-ți sparge oglinda

nu arunca după mine cu cioburi

nu încerca să mă cumperi

cu treizeci de-arginți

eu sunt al nimănui și al tuturor

și fără să mă vând

pentru nimic în lume

și și și

este o zi când poezia așteaptă să fie scrisă

pe altă limbă și mă-ntreabă

străinule, tu din ce țară vii?