nimeni nu se mai descalță când intră
în câmp
*
ard avioane de hârtie
lângă casele pompierilor
pierduți la ruletă
păsări jefuite de cer zac
împăiate pe ziduri de metal
câinii își latră dinții lângă
vitrina măcelarului care crește fluturi
în borcane
pictorii și-au mutat culorile
sub poduri fără ape
cuvinte-fâșii zboară
de pe buzele ultimilor cerșetori
acuzat că respiră prea mult îngerul
este exilat deasupra Căii Lactee
*
ochi de sticlă își rostogolesc
imaginile pe străzi ninse
în iulie
clovnii șchiopătează le-atârnă vopseaua
îmbătrânită pe obraji
măștile de plastic scârțâie
în fotolii rupte
ghicitoarele varsă
timpul
din cești de cafea urlând nu e lună plină
*
ploaia a inundat chiuvetele
monede găuresc palmele
ard pe covoare fumegând
sunete înfipte
în ochii surzilor un soare apune
de trei ori
e noapte sub cizme înalte
uitate lângă uși
*
Crăciunul își aduce brazii
prea târziu împodobiți
îngeri cu glezne julite și cu aripi
strânse în valize verzui se grăbesc
către ultimul peron
încă nu s-au împreunat mâinile încă se bolborosește
pe scări ciobite
cine ar putea fi

http://www.youtube.com/watch?v=_0v07InoFiU