poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-26 | |
Alerg desculț pe nisipul fin și ud
scăldat în lacrimi de copil, și în suferința trecerii timpului, închisa in sufletul meu. Nu demult stăteam pe aceeași banca, îmbrățișați de atâta iubire, plăcere, dorință... ne iubeam. Acum mă uit la tot, departarea e prea tristă, adevărul nu îl ating cu mâna, nu pot să cuprind totul cu mintea. Azi timpul picură pe fruntea mea, tu mă mângâi cu mănunchiul de maci ce ți-se scurge din palmă, ca un basm al iubirii noastre. Alerg desculț în marea sărată plutind printre valuri amare; o scoică îmi zgârie sufletul și sângele curge... pătează nisipul. Te aștept printre stânci amorțite, iar nimeni nu știe că tăcerea ascunde departe de mine, zgomotul inimii tale. Covorul de iarbă uscată te așteaptă și el, să-ți desprinzi părul în soare, să plutim împreună peste fire de iarbă, ce îți gâdila trupul suav, amețit de placerea naivă. Să te întinzi în brațele mele, să închizi marea în ochi, iar valurile să plutească pe iris, când mă pierd în frumusețea ta, mozaic al pasiunii... O nebunie și un parfum de iubire, ce ne macină sufletul și strivește logica noastră. Toate se pierd intr-un absurd firesc, abstractă și dureroasă iubire ascunsă de-un infinit matur, lumina ochilor tai…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate