când ai acces
te poți juca cu sentimentele
le poți amesteca într-un remix
de-o noapte sau de ce nu
într-o viață de re-cunoscut plus 2, 3 felii de lămâie
altfel

ar trebui să nu te mai temi ca de dracu'
dar nu știi cum se face asta
e o nebunie curată
să dai din mâini să ai încălțări adecvate să mimezi tonul impecabil
să semnalizezi corect
out of system
să fi vrut să fii
femeia cu sâni inegali
pe care poetul o ține ascunsă
în mansarda cu arabescuri
să poți învârtii cuvintele
ca niște platane
să poți înțelege vibrând decibelii unei societăți
iubind
dușmănind
uitând
pe spatele îmbrățișărilor să poți lăsa un însemn altfel
ce altceva mai potrivit să strici cu sunete un marș
un ritm bățos

o stare de control absolut
când ești în carne și oase
un cost o consecință viitoare un
avatar
a perfect circle un detaliu nu fiara ci
jetul de lumină
ceva diabolic legat în cele 4 puncte cardinale cu lanțuri de o camera goală
pentru că
ești ceea ce vezi ai ceea ce vrei
ești doar diferența dintre
poemul pe care ai vrea să-l scriem mereu
și celelalte femei

tocmai d-aia poți
pune ceasul într-o jumătate
de oră să sune
oricum nu te vei trezi în cealaltă jumătate
să iubești
e întotdeauna prea târziu
vei avea nevoie stridentă
de ce se întâmplă aici
vei avea nevoie
de far

* * * * *

acesta este un poem fără uși
ca un început
îmi plac începuturile
întotdeauna am o carte necitită pe aproape
de fapt, oamenii nu pornesc niciodată
de undeva
doar dispar