poate că e momentul
să apreciem altfel sângele acestui
pieton lovit de mașina firmei de salubritate
la câțiva metri de o trecere de pietoni
atât de bine trasată încât și orbit de
soarele plăpând al dimineții de primăvară
ai fi putut vedea că e evitată de toți
respirație ușor sacadată în
așteptarea unei salvări care
ca de obicei întârzie
și oameni înroșind degeaba celularele
postând un logan de-a curmezișul șoselei
altfel extrem de aglomerată la ora aceasta
încercând inutil să care corpul imens, de vreo 150 kg.
pe bancheta din spate dar renunțând inevitabil
de ce nu mai vine odata băi salvarea aia și înjurături
pe asfalt sângele șiroind roșu aprins și vișiniu
șoferul autocamionului jură că avea doar 40 km/h
care, bre, că l-ai aruncat 3 metri înainte
vreo două tipe cochete văitându-se își mușcă buzele
ceasul meu indică o oră prea înaintată pentru a mai
putea zăbovi pe refugiul de tramvai
chiar în fața întreprinderii unde
de un an și ceva fac ce fac pentru a-mi câștiga pâinea

soarele strălucește tot mai puternic în noua dimineață
și copacii înfloriți împrăștie miresme dulcegi pe deasupra
mulțimii așteptând inutil o salvare
și corpul respiră încă plin de speranță
privind la cerul foarte senin azi