povestea comunicării
(variantă)

uneori
te porți ca un personaj agresat
de propria-ți conștiință.
când stai pe scaunul rotativ
crești în fața calculatorului
te presupui gigant
ia o batistă și fă-i noduri!

"eu nu scriu poeme de dragoste",
îmi zici…uitând chiromanția tălpii
ființei
pe care ai adorat-o cândva.
te minți
și mă minți în povestea comunicării,
franjuri la o perdea mototolită.
Porție de bine pe care o îngurgitezi
numai să mă arunci pe mine în siropuri
inventate.
te lepezi prea usor de chiromanția vieții.
o refuzi.
vița de vie, verde închis
cu filigran de sevă adâncită,
îmbătrânită.
zgrumțuri fărămițate româno-ebraice,
silabe amestecate.

degustă-mi vinul aromat
de lacrimi.
savoarea-ți va rămăne întiparită
tocmai acum
într-o anumită zi…când Marea Moarta-i
caldă, în mijloc de toamnă.
atingera …
fața ta nu e fructul pe care mi l-am dorit.
e atât de aspră …necatifletată.
de plinul lucrurilor spuse mi-e frică
de carcera în care zac închisă de cuvântul
prietenie.
poemul e pruncul născut
de cea care poate da viață.
rezervele de care vorbeam
nenăscutul meu e în mâine,
pârguiește
chiar dacă tu
vei fi o fărâmă din visul uitat
în acea dimineață optuză
de noembrie.



Bianca Marcovici