În seara cea de crizanteme
Ne adunam în amintiri
Trăiam nocturnele poeme
În clipa ultimei Iubiri…

În seara nunți-o diademă
Împodobea un chip fugar,
Petalele de crizantemă
Cădeau într-un îndemn… “Amar!”…

Trăiești și azi o fericire
În focul patimei abil
Ai meritat a ta iubire
Și-un soț al primului copil…

Ce l-am dorit ca de la mine
Să-l ai, să-l joci triumfător
În casa plină de lumine
Unde trăiam al nostru Dor!

Da, mi-ai lăsat scrisă… o filă
În cartea vieți-mi cu poeme
Să-nsemni tristețea mea, copilă
La nunta ta… de crizanteme.