poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-01 | |
Nu e nimeni aici...
stau singur și număr nopți, apusuri, răsărituri... și iar apusuri, iar răsărituri. Și iar nopți. În aerul vid din celula asta cu colțuri mici pot să număr atomii tristeții mele, pot să cuprind cerul cu o singură zbatere chinuită a inimii, pot să adun oamenii toți într-o mână și să le arăt ceea ce ei nu văd, ceea ce ei nu simt... Pot să-i învăț de exemplu să moară, să moară în fiecare zi, oră, minut, ca să nu se teamă de pragul negru al încăperii veșnic albe. Pot... Și iar apusuri, iar răsărituri. Și iar nopți. Mă trezește deodată un zornăit de chei. E cineva la ușa celulei mele... Se plimbă, respiră, șovăie și-apoi răsucește metalul greu în ușa grea, cu zgomot greu. ...o fi sufletul meu? Apare un cap fatal. Și ochii răscolesc goi încăperea cu colțuri mici; — Nu e nimeni aici... Și iar apusuri, iar răsărituri. Și iar nopți...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate