Octombrie
(vremea abacului)

În oala de pe pirostâi
fierb șase știuleți de porumb
cu dinții de lapte,
pe jăratec, cu țipăt
se mistuie încă trei,
ultimii din generația lor.

Frecvența în care
se succed generațiile
mă obligă
să ascut multe creioane.

Plec la Poneasca
să deparazitez fagii seculari,
de teama brumii
bureții au învinețit.
Îi fierb
la temperatura de pasteurizare,
după care
urmând sfatul doctorului Gurr
îi arunc pe fereastră
că n-au nicio vitamină.

În căzile
din curtea toamnei
trei fete vesele
strivesc strugurii
cu picioarele lor albe,
semn că s-a dat
liber la urme,
iau calul copilăriei
(un arac ascultător)
și intru în vie,
de unde mă întorc
cu traista goală.

În mărul de lângă izvor
au supraviețuit
câteva fructe,
le culeg până la zero,
în grabă
fac o socoteală sumară,
e bine,
îmi ajung până dă urzica.

Mulțumit,
fredonez un cântec de leagăn
pentru creioanele mele ascuțite.