M-am îmbrăcat frumos în rime
și am pornit spre adâncime,
prin aducerile aminte
pe când eram copil “cuminte”.

Văd prin ceață, făceam grea larmă
nevrând, ca mama să m-adoarmă,
în alt timp, tata era-n muncă,
construia basm pentru-a sa pruncă.

Altă dată, eram la bunici,
mă jucam cu mici, pătați pisici,
i-am găsit pe-o margine de drum
și doream spre bunii să-i îndrum.

Frumoșii ani de răsfățată,
de nepoțică alintată
au trecut, în ceață s-au ascuns,
amintiri ce greu eu le-am pătruns.

Trecut-au anii, îs aceeași
visătoare-n zbor de fluturași,
înșir stihuri, basme și povești,
adunate vise strămoșești.