Poate i-aș fi înțeles sensul
daca-aș fi știut rostul amărâtului spătar
de la obositul scaun de atîtea kilograme.
Aș fi-nțeles și starea lui de grație
sprijinit lăsându-se de spatele obezului.

Mai bine-am înțeles efortul amorțitelor tălpi
cum își cară crucea-mpletită în carne.
Mai degrabă înțeles-am tortura spiritului
de văzul egoist și limbi veninoase...

Haul dintre noi:
cei umili și săraci,
obsedați și bogați.
Superficiale minți...
Mediocră grandomanie
decorată cu diplome
agățate pe zidul abilităților mentale.
Chiar un spătar nenorocit
se răsucește gemând,
însă Noi tălmăcim
visul unui spirit
ajuns bagaj blestemului.

Plecăciune Pământului!
Nu țipă și nu se îndoapă
Cu priviri prăfuite
Izbite de-un zid academic.

Dar ne-ngrijește pe toți
Si unde diploma sa?
Dar ne primește pe toți
Și Unde e diploma sa?!