Admir rahitica idee într-o lumină pală,
Ascunsă printre sfeșnice; gândacii nu mai dorm
Se suie pe ferestre privirile lor cuprind
Un paradis… e descompus.

La mine în ureche se-mpreunează duhuri,
Rahitica idee răsare din oglindă
Și sunt atâta de legat de liniștea adâncă
Și de oglinda chioară ce putea a descompus
Încât admir în vag mirarea
Și-adulmec cotul ei și mai departe…
În zarea lui…
Printre cirezi și bivoli cuvinte amestecate.

În atmosferă se sparg gângănii
Și scări ciudate se-ndoaie din tavan,
E-o liniște profundă
Când timpul eterna molie
Își urlă lâna de sub tavan.