maestre
cu rama groasă a ochelarilor tăi
cel mai bine s-a asortat
spiritul rural
de atunci în fiecare dintre noi
s-a născut câte un moromete
de fiecare dată cu o altă vârstă
cu o altă nefericire
inflexibil anticalofil
dar nefiresc de grabit
în unele cazuri mai leneșe
morometele a aruncat secerea din mână
înlocuind-o cu tastatura
condamnat implacabil la un destin sedentar
tânjind după fiecare centimetru de spațiu virtual
poiana lui Iocan s-a convertit în pagină web
pământurile au fost retrocedate
bisisicile care pășteau pe câmpurile literaturii tale
și-au luat tălăngile
aciuându-se care pe unde a putut
înfiate de alți moromeți postdecembriști

te plângeai că timpul nu a mai avut răbdare
și totuși meditai relaxat în tihnă
servind ritualic coniacul
sub pânza roșiatică a amurgului

s-au schimbat multe mon cher
limba ne-a devenit o buruiană prăfuită
de camioane sub upgrade-ul occidental
anii mei puțini la număr
stau încordați în pozitie de drepți
în prezentul aberant ce nu își mai găsește odihna
umbrele își pierd zilnic conturul
în sufletul gol de gară provincială

alergăm zadarnic după un tren
tras demult pe linie moartă