Aceeași noapte și-aceeași noi
în același oraș neprimitor.
De ce tăcem, iubito,
de ce tăcem când aerul acesta nesuferit
ne pândește strident tăcerea,
de ce cântecul pe care am putea
să-l compunem împreună e mut?
De ce fugim diametral opus
când zacem muți în același pat?
Suntem muți?
Oare au amuțit corzile sufletelor noastre,
au împietrit harfele începuturilor...
am împietrit noi?
De ce tăcem, iubito,
de ce tăcem ancestral ca doi sfincși
când inimile noastre zbiară mute
în corpurile astea inutile?