Sufletul meu era un veșmant verde deschis
de culoarea algelor marine.
L-am lăsat pe o stâncă, pe tărm
și din chemarea sorții am venit la tine goala ca o femeie.
Și ca o femeie m-am așezat la masa ta
lăsându-mă hrănită de mâna ta din care se coc cireși de mai,
piersici de iunie
și dragoste cu pasiune văratecă,
tandrețe și tristețea ca nu ne-am întâlnit cu un timp înaintea pârguirii fructelor.

M-ai găsit frumoasă, mi-ai spus că mă asemuiam
unei ființe vazute in vis
am uitat totul, am uitat copilăria, căminul
nu-ți știam decat mângâierile ce ma țineau prizonieră.

M-am lăsat adorată savurând parfumul unor clipe
de absolut și fericire,
în brațele tale vedeam infinitul cu stelele care îi aparțin și dragostea ta având limita cerului.

O, strânge-mă tare in brațe
atat de tare
să nu-mi mai trebuiască nimic altceva.