Muntele creștea până în cer,
apoi ploaia căzu peste pământ
- grăia Ahura Stăpânul -

Ea flutura prin deșert
gazéle fugărind,
chemarea i-o aducea vântul;
ochii-i ovali străbăteau nesuflând
dune uscate, nisipuri încinse,
acasă visând, așternut de satin
și-o mână în părul răsfrânt
adulmecând-o.

Se auzea departe chemarea,
nu cea a amiezii toride
și nici a nopții tăcerilor reci,
a mirare plutea peste nisipuri
un cântec de dincolo de păduri.

Muntele crescuse până în cer,
apoi ploaie căzu peste pământ,
o, Ahura grăise!