poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-07-20 | |
Aud cum inima Pământului bate!
O-ascult de pe stânci,din pustietate, Zvâcnește din adâncuri născând valuri Ce spală de-o vecie ale marii maluri. Din zare le-nsoțește vântul primăverii Ce tulbură neostenit liniștea serii, Strecurați de mâini nevăzute norii apar Se scutură de apă și-apoi ca prin farmec dispar. Asult dinou mișcarea de valuri cum sună Cum sparge tăcerea veche a nopții cu-o strună Și-ntinde vioara arcușul firav peste noapte În murmurul sfânt grăiesc ale viselor șoapte. N-am cunoscut-o niciodată mai aproape Mai plină de spumă ca în astă noapte... Cu mine-n adâncuri din cer coboară și ele Și-nnoată spre abisuri albastrele stele! Îmi pare-o veșnicie lumina născută din ele Iar nesfârșitul adânc se umple parcă de stele, În abisuri străluces,ca pe cer,diamante Umplând de-a lor sclipire feerica noapte. Am uitat de timpul luminii trăind clipa veciei Și-aud și-acum din adâncuri inima gliei; O-ascult de pe stânci privind către mare Și-aștept ca zorii zilei să sa arate-n zare!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate